Joi a venit vremea primei confruntări adevărate.
Am pus calculatorul nostru față în față cu PVGIS, referința europeană, și cu nouăsprezece ani de măsurători pentru Brașov.
Nu pentru a demonstra că avem dreptate.
Ci pentru a afla unde greșim.
Rezultatul ne-a pus pe gânduri.
Calculatorul nostru dădea cu aproximativ 19% mai puțină energie decât PVGIS. Nu era o catastrofă. Dar era prea mult pentru a fi pus pe seama rotunjirilor sau a unei diferențe neînsemnate de metodă.
Așa că am început să săpăm.
Și am găsit două greșeli.
Nu una.
Două.
Prima era în propria noastră formulă.
Aplicam factorul de înnorare peste lumina care fusese deja atenuată de atmosferă, când trebuia să-l aplicăm înaintea acestei atenuări.
Rezultatul era brutal: încă 27% pierdere.
O greșeală adevărată.
A doua era mai greu de numit greșeală.
Indicele de claritate din datele NASA era, pentru Brașov, cu aproximativ 11% mai optimist decât cel rezultat din observațiile satelitare europene.
Nu însemna că NASA greșea.
Era un alt set de observații, obținut cu alte instrumente și pentru o altă perioadă.
Dar acum aveam două abateri care se întâlniseră într-un loc foarte curios.
Una ne trăgea rezultatul în jos.
Cealaltă îl împingea în sus.
0,73 × 1,11 = 0,81.
Aproape exact cei 19% pe care îi vedeam în comparația cu PVGIS.
Două greșeli se anulaseră aproape perfect.
Și aici a apărut problema adevărată.
Dacă reparam doar prima greșeală, calculatorul nostru nu devenea mai corect.
Devenea cu aproximativ 11% prea optimist.
Așadar, pentru moment, am lăsat formula în pace.
Am documentat totul, cu cifre și explicații, în documentul nostru științific și am marcat problema pentru momentul în care vom putea folosi date comparabile cu cele din PVGIS.
Există o tentație periculoasă în orice proiect de acest fel: să repari imediat orice lucru pe care îl găsești.
Dar uneori, înainte să schimbi o piesă a mecanismului, trebuie să înțelegi ce altă piesă depinde de ea.
Un calculator cinstit nu trebuie să pretindă că este perfect. Trebuie să știe unde nu este încă.
După această aventură, ziua a revenit la lucruri mai plăcute.
Am adăugat un panou care își poate schimba singur înclinarea pe parcursul anului: mai culcat vara, mai ridicat iarna, între două limite stabilite de utilizator - una pentru zăpadă și una pentru vânt.
Am pus alături de producția anuală și iradianța pe planul panoului, acea valoare pe care o oferă și PVGIS, cu aceleași denumiri, astfel încât comparația să poată fi făcută direct.
Și, înainte de sfârșitul zilei, am găsit un ultim dușman.
Unul mult mai mic.
Dacă schimbai limba în engleză, tabelul cu rezultate continua să vorbească românește.
Imperturbabil.
Ca un chelner care a auzit foarte bine ce i-ai spus, dar a hotărât că nu este momentul să răspundă.
L-am convins, în cele din urmă, să vorbească engleză.