Totul a început cu o pagină dispărută.
La Universitatea din Oregon exista odinioară un mic instrument cu o întrebuințare foarte precisă: să spună unui om unde se află Soarele, în orice anotimp, dacă îi cunoștea latitudinea și longitudinea. Studenții care învățau despre energia solară îl foloseau; cursul din Cluj îl recomanda încă. Numai că, între timp, pagina dispăruse. Serverul dispăruse și el. Iar Soarele, nepăsător față de aceste neajunsuri administrative, continua să răsară în fiecare dimineață.
Nu ne rămânea decât să-l căutăm în arhivele internetului.
Am găsit rămășițele instrumentului și, în loc să-l readucem pur și simplu la viață, am hotărât să-l reconstruim. De data aceasta, în întregime în browser. Introduci latitudinea, longitudinea, iar calculatorul îți trasează drumul Soarelui pe cer, lună după lună.
Apoi lucrurile au luat o turnură neașteptată.
Într-o singură zi, instrumentul a trecut prin șaptesprezece transformări.
Graficul a primit etichete noi. O mică ramură „robot” s-a desprins de proiect și, după câteva ore, se întorsese cu o hartă de căldură și un mecanism care căuta înclinarea potrivită a panourilor. Am primit-o înapoi fără incidente. Ramura „om” a supraviețuit.
Pentru că se făcuse seară, am introdus și un mod întunecat. Apoi am înlocuit vechiul ZIP code american cu ceva mai firesc pentru noi: o hartă adevărată, pe care puteai muta un punct cu mâna. Am așezat acel punct deasupra Brașovului.
Dar Soarele nu este singurul lucru care trebuie cunoscut de un om care își pune panouri pe acoperiș.
Dealurile pot ascunde Soarele. Copacii, de asemenea.
Așa că, înainte de sfârșitul zilei, a apărut și prima filă dedicată obstacolelor: dealul dinspre vest și pomul din fața casei.
Instrumentul încă nu avea nume.
Dar știa unde era Soarele.
Și, pentru începutul unei expediții, acesta nu era un lucru neînsemnat.